Dragă tată

Ai plecat si nu am apucat sa te mai vad sa iti spun cat imi esti de drag, ce inseamna viata asta, cum toata lumea spune aceleasi clisee “ai  murit si nu ti-am spus” de ce n-ai spus? Ca am uitat, ca am crezut ca mai am timp, ca am crezut ca inca nu ti se va intampla sa mori si sa nu apuc sa iti vorbesc, ca tot timpul m-am luat cu treaba si nu am apucat sa te sun sa iti spun ca te iubesc, sa iti spun ca iti multumesc pentru ce ai facut si faci (ha negarea, nu constientizez inca, inca iti scriu la prezent) tot timpul pentru mine, pentru cum sareai de fiecare data cand iti ceream ceva, mereu o sa imi aduc aminte cum te sunam si iti ziceam “tactu am ramas fara, adu-mi “ si tu veneai, lasai tot si erai langa mine sa ma ajuti, si asa ai facut pana cand ai murit, pana in ultima clipa ai facut chestii pentru mine, sa imi fie mie bine, sa ma ajuti pe mine. 

Iti scriu acum in avion in drum spre biata mama, nu mai are pe nimeni saraca, nu o sa mai fie nimeni pe lume sa faca pentru ea ce ai facut tu, eu incerc, dar nu stiu de ce o dau in bara. Nu stiu de ce in loc sa ii explic ca o iubesc tip si ma infurii si nu ii explic ce simt. Simt ca v-am dezamagit, ai murit si nu m-ai vazut “realizata”, da am copii, dar nu e tot, ai muncit sa ma vezi si o femeie puternica dar te-am dezamagit. 

Nu ti-am aratat suficienta dragoste, mereu mi-a fost greu sa va imbratisez desi cu altii mi-e usor sa le ofer un umar de sprijin, pentru voi mereu mi-a fost greu, ma simt ca sunteti departe, si acum nu mai pot nici asta sa iti explic, te iubesc, mi-e greu. 

Ai fost un om extraordinar, coleric, patimas, dar cu mine mereu tandru si calm si iubitor si rabdator, te iubesc si apreciez mai ales cand vad cat de greu imi pastrez eu calmul cu copiii. 

Mi-ai insuflat curiozitatea pentru misterele lumii, pentru stiinta, pentru dezvoltare, pentru ceva mai presus de noi. Imi aduc aminte cum imi faceai cu palmele tale magice reiky si iti simteam caldura sufletului cum ma vindecai cu dragostea ta, te iubesc, mi-e dor, mi-e greu.

Plang si ma opresc si uit pentru o secunda si apoi imi aduc aminte cum stateai cu o mana sprijinita de masina la tara in curte si cu tigarea in gura, si cum stateai sprijinit intr-un singur picior si vorbeam cu tine si tuseai si ma speriam ca nu intelegeam de ce tusesti asa. Apoi ma duc cu gandul la atunci cand eram mica si mereu mi-era frica ca o sa mori pentru ca ma speriai tare cand tuseai si stranutai si nu te mai opreai, imi tresarea sufletul, si mama avea zilele cand voma dimineata si noaptea venem sa vad daca mai respirati, daca mai sunteti. Acum inteleg frica dianei de a nu fi langa mine.

Tată mi-e dor de tine si te iubesc si bineinteles nu ti-am spus… de ce sa spun? mi-era rusine, simteam un nod in gat cand incercam sa iti zic ceva din suflet. Ma simt rau ca desi eu te-am cunoscut, tu pe mine nu m-ai cunoscut, decat fatada, ceva fals, de ce am pus fatada cu voi? De ce nu am putut sa fiu eu? Te iubesc si mi-e greu… vroiam sa o duci si tu pe diana in parc si sa stai si tu cu nicolas la taclale si sa isi aduca si ei aminte de tine , dar or sa uite iar nicolas nici nu o sa te stie… de ce i-ai privat de prezenta ta… de ce nu ati vrut sa veniti amandoi la noi caca-m-as in el de caine si cu cine m-a pus sa vi-l aduc in casa…

Tată unde esti sa imi raspunzi, sa imi vorbesti , vroiam sa imi explici termodinamica, asta fac acum la scoala… mereu ma laud cu tine, tatal meu e fizician. Mai stii cand imi faceai desenele noaptea inainte de scoala, cand imi pictai asa frumos cu acuarele peisaje de iarna cu copii pe saniute pe derdelus. Puneai hartia pe geam si o veioza dedesubt si imi pictai pentru scoala ca sa ma ajuti… te iubesc multumesc, as vrea sa te fi mangaiat si eu cu manuta mea pe fata ta aspra de la barba cum fac copiii mei cu taica-su.

Te astept in vis, ma pun sa meditez asa cum am invatat de la tine, fac relaxare cum ii ziceai tu, astept sa ma strigi, cum povesteai tu asa exaltat ca ai patit cand faceai o data relaxare si ai ajuns intr-un stadiu in care ai auzit pe cineva strigandu-te “sandu ce faci?” Te iubesc, de ce nu am vorbit niciodata in detaliu de asta sa imi explici si mie cum faci tu relaxare?

Turbulente, tu esti tată? Vrei sa imi explici acum? Explica-mi te astept in vis… poate inca esti acolo, poate nu, poate totul e un vis si nimic din ce traim nu e real e un joc video, sau dumnezeu nu joaca zaruri? Spune-mi ca acum stii, ma bucur pentru tine pentru ca stiu ca aveai un suflet “batran” nu erai la inceput de drum, sper sa fi atins acum nirvana pe care ai tot cautat-o … te iubesc, ma bucur si sper ca acum esti fericit, de ce alfel sa ii fi zambit tu mamei in momentul cand te-ai dus, ai aflat adevarul asa e? E exact ce credeai, ce tot ai incercat sa afli aici si nu ai reusit, erai doar pe aproape, dar ti-era frica sa te cufunzi adanc in univers. Incerc sa ma consolez cu asta.. te iubesc, mi-e greu, sper sa ma inveti si pe mine, o sa incerc mai des sa meditez , “sa fac relaxare” poate ma ajuti sa nu astept pana la moarte sa aflu adevarul… 

Oooof am atatea sa iti spun… de ce cacat nu ti-am spus nimic? Nu a fost momentul, acum auzi mai bine? Esti mai receptiv? Sa imi vi in vis!!! Sti cand ziceam ca nu mai am si sa-mi aduci ? Adumi? Vino in vis si zi-mi ce ai aflt? De ce ai plecat? De ce ai zambit????? De ce ai zambit?????? Ce inseamna asta??? Ce ai vazut? Ce ai aflt??? Sau doar creierul tau lipsit de oxigen dupa atata resuscitare deja era departe si doar iti trecea viata prin fata ochilor si ti-ai amintit ceva frumos de cand erai copil? Sau a fost doar o grimasa a muschilor fetei si nu a fost controlata de creierul tau care nu mai functiona? Ci doar o ultima sfortare a sistemului vegetativ sa vada daca dormi sau ai murit????????? Spune-mi !! Te astept in vis, te iubesc si mi-e dor de tine.

Acum abia astept sa iti mostenesc colectia de carti, nu am si eu poze cu tine, dar am cartile tale, esti tu in ele, de cate ori le-ai citit? De cate ori le-ai rasfoit, ai luat notite, ai pus insemne.

Debutez acum blogul cu tine… din nou ai vrut sa ma ajuti, sa fi tu prima mea postare, dar te-ai cam grabit. Nu am apucat sa-l termin… Dar nu-i nimic, il las asa acum si il fac pe parcurs… 

Tre sa cobor, se uita lumea la mine in avion ca la o nebuna, plang si imi suflu mucii toti mor de frica ca am corona… te iubesc, mai vorbim, iti scriu si mai tarziu, te astept in vis, haha nu scapi trebuie sa imi explici…

Vin sa te vad, sa te sarut pe frunte sa te tin de mana sa te mangai pe obraz, te iubesc, dau muzica tare sa nu imi mai aud gandurille,

De ce mereu se spune ca scriitorii, pictorii sculptorii, artistii isi au muza in suferinta??? Da am greseli de punctuatie, ortografie, gramaticale, dar si ce daca, o sa le corectez

Pupici